diacul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „diacul”

diaculsubstantiv

  1. scriitor de cancelarie și slujbaș al vistieriei din țările române; grămătic, uricar; (p.ext.) copist.
  2. cărturar, învățat.
  3. (reg.) cântăreț bisericesc.
  4. diodă semiconductoare care permite trecerea curentului electric în ambele sensuri de conducție, sub acțiunea unei tensiuni de comandă aplicate la bornele ei.

diaculsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru diac.