verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză destiner < latină destinare.
Definiții
- (v.tranz.) a stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a hărăzi.
- a hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina.
Exemple
- Pădurea aceasta este destinat tăierii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | destina | destinau |
Sinonime: 1: hărăzi, meni, supune, 2: predestina, consacra, afecta
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză destin.
Definiții
- soartă, viitor.
- forță sau voință supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului; fatalitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | destin | destine |
| genitiv-dativ | destinului | destinelor |
| vocativ | destinule | destinelor |
| articulat | destinul | destinele |