desfrânare
/des.frɨ'na.re/Etimologie
Din a (se) desfrâna.
Definiții
- faptul de a se desfrâna, de a fi desfrânat; destrăbălare, stricăciune, depravare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | desfrânare | desfrânări |
| genitiv-dativ | desfrânării | desfrânărilor |
| vocativ | desfrânare | desfrânărilor |
| articulat | desfrânarea | desfrânările |