descâlci
/des.kɨl'ʧi/Etimologie
Din des- + a (în)câlci.
Definiții
- (v.tranz.) a desface fire de ață, de păr etc. încâlcite, încurcate.
- (v.tranz.) (fig.) a descurca, a lămuri, a limpezi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | descâlcea | descâlceau |
Din des- + a (în)câlci.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | descâlcea | descâlceau |
Din des- + a călca.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | descălca | descălcau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică