← înapoi la căutare

defăimare

/de.fəjˈma.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a defăima.

Definiții

acțiunea de a defăima și rezultatul ei; bârfire, ponegrire, calomniere; dispreț, desconsiderare; umilire, batjocură.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	defăimare	defăimări
genitiv-dativ	defăimării	defăimărilor
vocativ	defăimare	defăimărilor
articulat	defăimarea	defăimările

Proverbe & zicători

„Care ascultă la ușă își aude defăimarea”Vorbă și tăcere
„Orice defăimare rană mare are”Vorbă și tăcere
„Precum fum fără foc nicăieri se vede, așa și defăimare fără”Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică