← înapoi la căutare

decubitul

/de.kuˈbi.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din decubit.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru decubit.

decubit

/de.ku'bit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză décubitus < latină decubitus.

Definiții

  1. poziție a corpului când este întins la orizontală.
  2. rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliți să stea mult timp culcați.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdecubit—
genitiv-dativdecubitului—
vocativdecubitule—
articulatdecubitul—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică