datorință
/da.to'rin.ʦə/Etimologie
Din a datori + sufixul -ință.
Definiții
- (înv.) obligație (morală); îndatorire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | datorință | datorințe |
| genitiv-dativ | datorinței | datorințelor |
| vocativ | datorință | datorințelor |
| articulat | datorința | datorințele |