dafin
/'da.fin/Etimologie
Din greacă δάφνη (dáfni), prin intermediul latină daphinus. În conformitate cu mitologia greacă, arborele a apărut inițial când nimfa Daphne s-a transformat în acest arbore pentru a scăpa de urmărirea zeului din Olimp, Apollo.
Definiții
- (bot.) (Laurus nobilis) mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase și aromatice și cu fructe ovale.
- (la pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii; (fig.) glorie, succes.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dafin | dafini |
| genitiv-dativ | dafinului | dafinilor |
| articulat | dafinul | dafinii |
Sinonime: 1: (bot.) laur, (prin Transilv.) lubăn, 2: foi de dafin, (pl.) lauri; glorie, succes