Definiția cuvântului „dafin”

dafin — substantiv

1. (bot.) (Laurus nobilis) mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase și aromatice și cu fructe ovale.
2. (la pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii; (fig.) glorie, succes.