căpăstrul
/kəˈpəs.trul/Etimologie
Din căpăstru.
Definiții
- forma de singular articulat pentru căpăstru.
căpăstru
/kə'pəs.tru/Etimologie
Din latină capistrum.
Definiții
- porțiune de harnașament, confecționată din frânghie sau din curea, care se pune pe capul calului, al măgarului etc. pentru a lega animalul respectiv la iesle sau pentru a-l duce undeva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căpăstru | căpestre |
| genitiv-dativ | căpăstrului | căpestrelor |
| vocativ | căpăstrule | căpestrelor |
| articulat | căpăstrul | căpestrele |
Proverbe & zicători
- „Unde-i căpăstrul acolo-i și calul”Animale
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică