călit
/kə'lit/Etimologie
Din a căli.
Definiții
- călire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | călit | călite |
| genitiv-dativ | călitului | călitelor |
| vocativ | călitule | călitelor |
| articulat | călitul | călitele |
Din a căli.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | călit | călite |
| genitiv-dativ | călitului | călitelor |
| vocativ | călitule | călitelor |
| articulat | călitul | călitele |
Din a căli.
Din slavă (veche) kaliti („a răcori, a modera”).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | călea | căleau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică