← înapoi la căutare

cădere

/kə'de.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a cădea.

Definiții

  1. faptul de a cădea.
  2. deplasare, mișcare de sus în jos a unui lucru, coborâre spre pământ sub efectul gravitației.
  3. lăsare în jos a unui lucru care continuă să fie în parte susținut.
  4. deplasare a unui organ din poziția sa normală.
  5. diferența dintre valorile pe care le ia o mărime în două puncte diferite.
  6. desprindere a unei părți componente dintr-un organism.
  7. răsturnare a unui corp; surpare.
  8. (fig.) ocupare, cucerire.
  9. (fig.) insucces, nereușită.
  10. competență, drept.
  11. nereușită, eșec.

Exemple

  • Căderea mușchilor.
  • Cădere de potențial.
  • Căderea Cartaginei.
  • Nu e în căderea lui să mă judece.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcăderecăderi
genitiv-dativcăderiicăderilor
vocativcăderecăderilor
articulatcădereacăderile

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică