cârpător
/kɨr.pə'tor/Etimologie
Din latină coopertorium.
Definiții
- (pop.) bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund.
- scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cârpător | cârpătoare |
| genitiv-dativ | cârpătorului | cârpătoarelor |
| vocativ | cârpătorule | cârpătoarelor |
| articulat | cârpătorul | cârpătoarele |