custa

Etimologie

Din latină constāre (Pușcariu 465; REW 2170; Pascu, I, 160; Drăganu, Dacor., I, 309-12; DAR), confer sard. kustare („a se întâmpla”). Cuvânt învechit, se menține încă în Transilvania de Vest; a fost substituit, probabil prin omofonia cu costa („a costa”).

Definiții

1. (reg., înv.) a trăi, a viețui, a exista; a dăinui, a dura.
2. a consta, a consista.
3. a ține în viață, a lăsa să trăiască (pe cineva).

Declinare

Sinonime: 1: trăi, viețui