Etimologia cuvântului „custa”

Din latină constāre (Pușcariu 465; REW 2170; Pascu, I, 160; Drăganu, Dacor., I, 309-12; DAR), confer sard. kustare („a se întâmpla”). Cuvânt învechit, se menține încă în Transilvania de Vest; a fost substituit, probabil prin omofonia cu costa („a costa”).