curta
/kur'ta/Etimologie
Din curte (după franceză courtiser).
Definiții
- (v.tranz.) a face curte unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, dragostea; a curteni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | curta | curtau |
Din curte (după franceză courtiser).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | curta | curtau |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică