verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din albaneză kurmue.
Definiții
- (v.tranz.) (despre sfori, frânghii, legături) a strânge tare, a pătrunde în carne; a strangula.
- (v.tranz.) a tăia un lemn de-a curmezișul.
- (v.tranz. și refl.) a (se) frânge, a (se) rupe.
- (v.refl.) (despre oameni) a se apleca de mijloc.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) întrerupe brusc; a (se) termina.
- (v.tranz. și refl.) a (-și) pune capăt vieții, zilelor; a (se) omorî.
- (v.tranz.) a încheia sau a întrerupe o conversație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | curma | curmau |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (despre o parte a corpului încinsă cu o legătură) strâns prea tare.
- (despre membrele copiilor grași) cu îndoituri, cu cute la încheieturi.
- (despre corpul unor insecte) sugrumat la mijloc.
- (despre un drum sau o cărare) întrerupt.
- (despre un munte, un plai etc.) care prezintă o adâncitură.