substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din neogreacă κορμός (kormós, „trunchi”), probabil cu semantismul primitiv („bont”, sau „capăt de sfoară”, confer Laurian; Meyer, Alb. St., IV, 72; Giuglea, Dacor., III, 620; Diculescu, Elementele, 459; Rosetti, II, 67; DAR); confer albaneză kurm (după DAR, albaneză este etimon al cuvântului român), calabreză kurmu („trunchi”) (Rohlfs, EWUG, 1086), arabă qurma, de unde saniolă corma.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | curm | curmuri |
| genitiv-dativ | curmului | curmurilor |
| vocativ | curmule | curmurilor |
| articulat | curmul | curmurile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din albaneză kurmue.
Definiții
- (v.tranz.) (despre sfori, frânghii, legături) a strânge tare, a pătrunde în carne; a strangula.
- (v.tranz.) a tăia un lemn de-a curmezișul.
- (v.tranz. și refl.) a (se) frânge, a (se) rupe.
- (v.refl.) (despre oameni) a se apleca de mijloc.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) întrerupe brusc; a (se) termina.
- (v.tranz. și refl.) a (-și) pune capăt vieții, zilelor; a (se) omorî.
- (v.tranz.) a încheia sau a întrerupe o conversație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | curma | curmau |