curajul
/kuˈra.ʒul/Etimologie
Din curaj.
Definiții
- forma de singular articulat pentru curaj.
curaj
/kuˈraʒ/Etimologie
Din franceză courage.
Definiții
- forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală primejdiile și neajunsurile de orice fel; îndrăzneală, fermitate în acțiuni sau în manifestarea convingerilor; tărie de caracter, temeritate, bărbăție.
- (cu valoare de interjecție) fii îndrăzneț, tare! nu te lăsa!.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | curaj | — |
| genitiv-dativ | curajului | — |
| vocativ | curajule | — |
| articulat | curajul | — |
Proverbe & zicători
- „A avea curajul de curcă bâta”Animale
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică