cunoștință
/ku.noʃ'tin.ʦə/Etimologie
Din a cunoaște + sufixul -ință (cu unele sensuri după franceză connaissance).
Definiții
- cunoaștere.
- rarminte, rațiune.
- (la pl.) totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare.
- persoană pe care vorbitorul o cunoaște.
- (înv.) mulțumire, recunoștință.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cunoștință | cunoștințe |
| genitiv-dativ | cunoștinței | cunoștințelor |
| vocativ | cunoștință | cunoștințelor |
| articulat | cunoștința | cunoștințele |