cumătrul
/kuˈmə.trulEtimologie
Din cumătru.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cumătru.
cumătru
/ku'mə.tru/Etimologie
Origine disputată. Coincide cu slavă (veche) kŭmotra, dar în forme destul de diferite de română. Mulți filologi consideră derivarea din română imposibilă pe baza slavă, și se gândesc la un masculin analogic de la cumătră care, la rândul lui, ar proveni direct din latină commater.
Definiții
- nașul în raport cu părinții copilului botezat ori cu alte rude.
- termen de adresare la țară între bărbați de aceeași vârstă (sau mai în vârstă).
- (în basme, în fabule) termen de adresare în lumea animalelor.
- (p.ext.) (fam.) bărbat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cumătru | cumetri |
| genitiv-dativ | cumătrului | cumetrilor |
| vocativ | cumătrule | cumetrilor |
| articulat | cumătrul | cumetrii |
Proverbe & zicători
- „Cumătrul bărbat îi zace”Familie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică