cumpărătură
/kum.pə.rə'tu.rə/Etimologie
Din a cumpăra + sufixul -ătură.
Definiții
- faptul de a cumpăra; (concr.) obiect cumpărat; târguială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cumpărătură | cumpărături |
| genitiv-dativ | cumpărăturii | cumpărăturilor |
| vocativ | cumpărătură | cumpărăturilor |
| articulat | cumpărătura | cumpărăturile |