cuminți
/ku.min'ʦi/Etimologie
Din cuminte.
Definiții
- (v.refl. tranz.) a (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cumințea | cumințeau |
Proverbe & zicători
- „Un nebun aruncă o piatră în apă și zece cuminți n-o pot scoate.”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică