cumineca
/ku.mi.ne'ka/Etimologie
Din latină * comminicare (= communicare).
Definiții
- (v.refl. tranz.) (în practicile religiei creștine) a primi sau a da cuminecătura; a (se) împărtăși, a (se) griji.
- (v.tranz.) a anula, a face să fie iertate prin cuminecătură un păcat, o greșeală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cumineca | cuminecau |