cuminecătură
/ku.mi.ne.kə'tu.rə/Etimologie
Din a (se) cumineca + sufixul -ătură.
Definiții
- (în practicile religiei creștine) ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie.
- (concr.) vinul și pâinea care servesc în acest scop.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuminecătură | cuminecături |
| genitiv-dativ | cuminecăturii | cuminecăturilor |
| vocativ | cuminecătură | cuminecăturilor |
| articulat | cuminecătura | cuminecăturile |