Definiția cuvântului „cuminecătură”

cuminecătură — substantiv

1. (în practicile religiei creștine) ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie.
2. (concr.) vinul și pâinea care servesc în acest scop.