cumetrie
/ku.me'tri.e/Etimologie
Din cumătru + sufixul -ie.
Definiții
- (pop.) relație de înrudire între cumetri sau cumetre; calitatea de cumătru sau de cumătră.
- petrecerea, ospățul de la botez.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cumetrie | cumetrii |
| genitiv-dativ | cumetriei | cumetriilor |
| vocativ | cumetrie | cumetriilor |
| articulat | cumetria | cumetriile |