cujbă
/'kuʒ.bə/Etimologie
Din sârbocroată gužba.
Definiții
- bucată de lemn bifurcată la capăt, care se fixează în pământ sau într-un zid și de care se leagă sau se atârnă, cu un lanț, ceaunul deasupra focului.
- (reg.) nuia bine răsucită și pârlită în foc, întrebuințată în loc de frânghie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cujbă | cujbe |
| genitiv-dativ | cujbei | cujbelor |
| vocativ | cujbă | cujbelor |
| articulat | cujba | cujbele |