Definiția cuvântului „cujbă”

cujbă — substantiv

1. bucată de lemn bifurcată la capăt, care se fixează în pământ sau într-un zid și de care se leagă sau se atârnă, cu un lanț, ceaunul deasupra focului.
2. (reg.) nuia bine răsucită și pârlită în foc, întrebuințată în loc de frânghie.