verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.refl.) (despre păsări) a-și face cuibul undeva; a-și face loc în cuibar.
- (v.refl.) (fig.) (despre oameni și despre animale) a se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui.
- (v.refl.) (fig.) a se adăposti.
- (v.refl.) (fig.) a se aciua, a se pripăși.
- (v.tranz.) (rar) a așeza găinile în cuibar.
- (v.tranz.) a mușuroi porumbul, cartofii etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | cuibărea | cuibăreau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Definiții
- faptul de a (se) cuibări; perioadă când (se) cuibăresc păsările.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | cuibărit | cuibărite |
| genitiv-dativ | cuibăritului | cuibăritelor |
| vocativ | cuibăritule | cuibăritelor |
| articulat | cuibăritul | cuibăritele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (despre păsări) care și-a făcut cuib undeva; care și-a făcut loc în cuibar.
- (fig.) (despre oameni și animale) care s-a așezat cât mai bine într-un loc; care s-a ghemuit într-un loc.
- (fig.) care s-a aciuit, s-a pripășit undeva, pe lângă cineva.