cuibări
/kuj.bəˈri/Etimologie
Din cuibar.
Definiții
- (v.refl.) (despre păsări) a-și face cuibul undeva; a-și face loc în cuibar.
- (v.refl.) (fig.) (despre oameni și despre animale) a se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui.
- (v.refl.) (fig.) a se adăposti.
- (v.refl.) (fig.) a se aciua, a se pripăși.
- (v.tranz.) (rar) a așeza găinile în cuibar.
- (v.tranz.) a mușuroi porumbul, cartofii etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cuibărea | cuibăreau |