← înapoi la căutare

cucurigul

/ku.kuˈri.gul
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din cucurig.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru cucurig.
  2. forma de singular articulat pentru cucurigu.

cucurigu

/ku.ku'ri.gu/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Definiții

  1. cântecul cocoșului; (p.ext.) (m.) cocoș.
  2. (glumeț; precedat de prepoziția „la”) etajul cel mai înalt al unei case, mansardă; galerie (la teatru).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcucurigu—
genitiv-dativcucurigului—
vocativcucurigule—
articulatcucurigul—

cucurig

/ku.ku'rig/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Origine incertă. Confer sârbocroată kukurek, bulgară кукуряк (kukurjak). Scriban, este de părere că aceste cuvinte vin din română.

Definiții

  1. (bot.; reg.) (Helleborus odorus) elebor, spânz.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcucurigcucurigi
genitiv-dativcucuriguluicucurigilor
vocativcucurigulecucurigilor
articulatcucurigulcucurigii

Sinonime: (bot.) (reg.) bojoțel, nipreală, strecurătoare, iarbă-de-curățenie, iarbă-șerpească

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică