Definiția cuvântului „cucurigul”
cucurigul — substantiv
- (bot.; reg.) (Helleborus odorus) elebor, spânz.
cucurigul — substantiv
- cântecul cocoșului; (p.ext.) (m.) cocoș.
- (glumeț; precedat de prepoziția „la”) etajul cel mai înalt al unei case, mansardă; galerie (la teatru).
cucurigul — substantiv
- forma de singular articulat pentru cucurig.
- forma de singular articulat pentru cucurigu.