cuculeț
/ku.ku'leʦ/Etimologie
Din cuc + sufixul -uleț.
Definiții
- diminutiv al lui cuc; cucuț, cucușor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuculeț | cuculeți |
| genitiv-dativ | cuculețului | cuculeților |
| vocativ | cuculețule | cuculeților |
| articulat | cuculețul | cuculeții |