cucernic
/ku'ʧer.nik/Etimologie
Din a cuceri + sufixul -nic.
Definiții
- evlavios, cuvios, religios, pios, smerit.
- (adesea substantivat) titlu care se dă preoților.
Proverbe & zicători
- „Smerit dar nu prefăcut, și cucernic dar nu viclean, căci scârbă”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică