criză
/ˈkri.zə/Etimologie
Din franceză crise.
Definiții
- manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate.
- lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forță de muncă).
- moment critic, culminant, în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli; declanșare bruscă a unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei boli cronice.
- tensiune, moment de mare depresiune sufletească, zbucium.
Exemple
- Criză de apendicită.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | criză | crize |
| genitiv-dativ | crizei | crizelor |
| vocativ | criză | crizelor |
| articulat | criza | crizele |