substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Definiții
- specialist în problemele de artă, care analizează, interpretează și apreciază operele artistice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | critic | critici |
| genitiv-dativ | criticului | criticilor |
| vocativ | criticule | criticilor |
| articulat | criticul | criticii |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din franceză critique < latină criticus.
Definiții
- care apreciază calitățile și defectele (unor oameni, stări, fapte, opere etc.).
- care se referă la un punct sau la un moment de criză, care premerge o schimbare bruscă (în rău); care poate determina o schimbare decisivă (în rău).
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză critiquer.
Definiții
- (v.tranz.) a dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare).
- (v.tranz.) a aprecia valoare etica, artistică etc. a unei opere.
- (v.tranz.) a arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | critica | criticau |