crimă

/'kri.mə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din franceză crime.

infracțiune care reprezintă un grad ridicat de pericol și pe care legea o sancționează cu pedepsele cele mai mari; (spec.) omor.

„Greșelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se împiedică dezvoltarea unei țări întregi și se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”Înțelepciune și prostie — din publicistica politică

Sursă: Mihai Eminescu (1850–1889) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică