crestătură
/kres.tə'tu.rə/Etimologie
Din a cresta + sufixul -ătură.
Definiții
- semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură.
- (la pl.) procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | crestătură | crestături |
| genitiv-dativ | crestăturii | crestăturilor |
| vocativ | crestătură | crestăturilor |
| articulat | crestătura | crestăturile |