creditor
/kre.di'tor/Etimologie
Din franceză créditeur.
Definiții
- (despre persoane fizice sau juridice) care a creditat; (despre sume) care se înscrie în creditul unui cont.
Din franceză créditeur.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | creditor | creditori |
| genitiv-dativ | creditorului | creditorilor |
| vocativ | creditorule | creditorilor |
| articulat | creditorul | creditorii |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică