credit

Etimologie

Din franceză crédit.

Definiții

1. relație (economică) bănească ce se stabilește între o persoană fizică sau juridică (creditor), care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie, și o altă persoană fizică sau juridică (debitor), care primește împrumutul sau cumpără pe datorie; împrumut acordat (cu titlu rambursabil și condiționat de obicei de plata unei dobânzi); creanța creditorului; obligația (bănească), datoria celui creditat; (concr.) valoarea, suma de bani pe care creditorul o cedează cu titlu rambursabil debitorului său.
2. sector, sferă a circulației care cuprinde relațiile de credit.
3. coloana din dreapta a unui cont, în care se înscriu reducerile (scăderile) de activ sau sporurile (creșterile) de pasiv.
4. (fig.) considerație, încredere, stimă, autoritate, influență, trecere de care se bucură cineva.

Declinare

Etimologie

Din franceză créditer.

Definiții

1. (v.tranz.) a acorda sau a deschide cuiva un credit; a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit.
2. (v.tranz.) a face o înregistrare în creditul unui cont.

Declinare