cotlon

Etimologie

Din maghiară katlan (DAR), din slavă (veche) kotĭlŭ („căldare”) (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 76), confer cocli, și cehă kotlina („căldare, crater”). Este dublet de la coclan (variante cotlan, corlan), s. n. (Oltenia, „cămin”), ca și de la coclauri, s. n. pl., cu singulare analogice coclaur și coclaură („loc stâncos, creastă, țanc”), care pare a proveni de la un singular *coclău, variantă de la cotlon (după DAR, din maghiară kö „piatră”; după Byck-Graur, 28, din slavă (veche) *kotlavŭ).

Definiții

1. loc ferit, neumblat; ascunzătoare, ascunziș.
2. (reg.) scobitură în malul unui râu, sub nivelul apei.
3. construcție de zid, suport solid de fier sau înjghebare simplă de pietre, în care se face foc și pe care se așază cazanul la fiert.
4. firidă făcută în zid, sub cuptorul vetrei țărănești.
5. raradâncitură făcută în zid; firidă, ocniță.

Declinare

Etimologie

Din cotlon.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru cotlon.