Etimologia cuvântului „cotlonul”

Din maghiară katlan (DAR), din slavă (veche) kotĭlŭ („căldare”) (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 76), confer cocli, și cehă kotlina („căldare, crater”). Este dublet de la coclan (variante cotlan, corlan), s. n. (Oltenia, „cămin”), ca și de la coclauri, s. n. pl., cu singulare analogice coclaur și coclaură („loc stâncos, creastă, țanc”), care pare a proveni de la un singular *coclău, variantă de la cotlon (după DAR, din maghiară kö „piatră”; după Byck-Graur, 28, din slavă (veche) *kotlavŭ).