cotitură
/ko.ti'tu.rə/Etimologie
Din a coti + sufixul -tură.
Definiții
- cot.
- (fig.) transformare calitativă esențială, salt produs în desfășurarea unei acțiuni, a unui eveniment etc.
- rarascunziș.
- (pop.) golf.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cotitură | cotituri |
| genitiv-dativ | cotiturii | cotiturilor |
| vocativ | cotitură | cotiturilor |
| articulat | cotitura | cotiturile |