cosar
/koˈsar/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (ornit.) lopătar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cosar | cosari |
| genitiv-dativ | cosarului | cosarilor |
| vocativ | cosarule | cosarilor |
| articulat | cosarul | cosarii |
Etimologie necunoscută.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cosar | cosari |
| genitiv-dativ | cosarului | cosarilor |
| vocativ | cosarule | cosarilor |
| articulat | cosarul | cosarii |
Din bulgară кошара (košara), sârbocroată košara.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | coșar | coșare |
| genitiv-dativ | coșarului | coșarelor |
| vocativ | coșarule | coșarelor |
| articulat | coșarul | coșarele |
Din cosar.
Din coșar.
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică