cord
/kord/Etimologie
Din latină cor, -dis.
Definiții
- organ central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care asigură circulația sângelui în organism.
- țesătură specială care este formată din fire de urzeală bine răsucite și foarte rezistente, iar firele din bătătură sunt subțiri și rare.
- țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor.
- cuțit special folosit în pielărie pentru operațiile de depilare.
Exemple
- Atac de cord.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cord | corduri |
| genitiv-dativ | cordului | cordurilor |
| articulat | cordul | cordurile |
Sinonime: inimă, (înv.) spadă, sabie