← înapoi la căutare

copleșitul

/ko.pleˈʃi.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din copleșit.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru copleșit.

copleșit

/ko.pleˈʃit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din verbul a copleși.

Definiții

  1. încercuire.
  2. biruință.
  3. copleșire.
  4. năvală.
  5. năpădire.
  6. împovărare.
  7. inundare.
  8. emoționare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcopleșitcopleșituri
genitiv-dativcopleșituluicopleșiturilor
articulatcopleșitulcopleșiturile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică