copleșitul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „copleșitul”

copleșitulsubstantiv

  1. încercuire.
  2. biruință.
  3. copleșire.
  4. năvală.
  5. năpădire.
  6. împovărare.
  7. inundare.
  8. emoționare.

copleșitulsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru copleșit.