contrapunct
/kon.tra'punkt/Etimologie
Din italiană contrappunto, franceză contrepoint.
Definiții
- tehnică în compoziția muzicală, constând în suprapunerea a două sau mai multe linii melodice de sine stătătoare, având fiecare un înțeles propriu, dar formând laolaltă un tot organic; polifonie, contratemă.
- știința care se ocupă cu studiul regulilor contrapunctului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | contrapunct | — |
| genitiv-dativ | contrapunctului | — |
| vocativ | contrapunctule | — |
| articulat | contrapunctul | — |