contrapunct
/kon.tra'punkt/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din italiană contrappunto, franceză contrepoint.
Definiții
- tehnică în compoziția muzicală, constând în suprapunerea a două sau mai multe linii melodice de sine stătătoare, având fiecare un înțeles propriu, dar formând laolaltă un tot organic; polifonie, contratemă.
- știința care se ocupă cu studiul regulilor contrapunctului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | contrapunct | — |
| genitiv-dativ | contrapunctului | — |
| vocativ | contrapunctule | — |
| articulat | contrapunctul | — |
contrapuncta
/kon.tra.punk'ta/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din contrapunct.
Definiții
- (v.intranz.) (muz.; rar) a folosi tehnica contrapunctului.
- (v.tranz.) (fig.) a construi pe mai multe planuri paralele individualizate situații, imagini corespondente etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | contrapuncta | contrapunctau |