tehnică în compoziția muzicală, constând în suprapunerea a două sau mai multe linii melodice de sine stătătoare, având fiecare un înțeles propriu, dar formând laolaltă un tot organic; polifonie, contratemă.
știința care se ocupă cu studiul regulilor contrapunctului.
contrapunct — verb
(v.intranz.) (muz.; rar) a folosi tehnica contrapunctului.
(v.tranz.) (fig.) a construi pe mai multe planuri paralele individualizate situații, imagini corespondente etc.